Dreptul la refuz de la executarea serviciului militar din convingeri ale conștiinței este unul din cele mai importante elemente ale dreptului la libertatea gîndirii, conștiinței și religiei, stipulat în articolul 18 a  Declarației Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, articolul 9 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1950 și articolul 18 a Pactului Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice din 16 decembrie 1966. Acest lucru este expus și în rezoluțiile și recomandările Comisiei ONU pentru drepturile omului, Comitetului ONU pentru drepturile omului, Consiliul Europei și a Parlamentului European.

Aceste organe internaționale cheamă insistent Guvernele să ofere garanții că cetățenii, care au refuzat executarea serviciului militar din convingeri ale conștiinței vor avea posibilitatea să îndeplinească serviciul civil ( de alternativă) într-un șir de rezoluții, aprobate de aceste organe, se vorbește clar că serviciul civil ( de alternativă) trebuie să aibă un caracter absolut civil și să nu poarte un caracter de pedeapsă.

Conform acestor recomandări cetățenii trebuie să dispună de posibilitatea de a înregistra oficial refuzul de a executa serviciul militar din convingeri ale conștiinței în orice moment pînă la încorporarea în serviciul militar, în momentul încorporării și chiar în timpul executării serviciului militar. Comisia ONU pentru Drepturile Omului, Consiliul Europei și Parlamentul European accentuează, că informația despre modul de înlocuire a serviciului militar cu cel civil (de alternativă) trebuie să fie cît mai accesibilă pentru toți acei, ce sunt în așteptarea încorporării în Forțele Armate, precum și celor, ce au fost deja încorporați în serviciul militar.

Persoana, care refuză executarea serviciului militar și pledează pentru îndeplinirea serviciului civil trebuie considerat orice cetățean, care din motive fundamentale ale conștiinței, refuză executarea serviciului militar sau participarea, directă ori indirectă, la oricare război sau conflict armat. Aceste convingeri fundamentale pot avea un caracter religios, etic, moral, filosofic, politic, etc. Cetățenilor cu atare convingeri trebuie să le fie garantat dreptul la refuz de a purta armă sau de a participa la careva războaie ori conflicte armate.

Mai mult ca atît, acest drept trebuie să se răsfrîngă și asupra cetățenilor, care deja au fost încorporați în serviciul militar, precum și asupra militarilor de carieră, ale căror convingeri fundamentale de a refuza serviciul militar sau format după încadrarea lor în Forțele Armate.

În aceste cazuri, cînd acești cetățeni au fost reținuți sau condamnați la privațiune de libertate numai din motiv că au fost lipsiți de dreptul de a înregistra, legifera refuzul de a executa serviciul militar și îndeplini serviciul civil ( de alternativă), ei sunt considerați de Amnesty International drept deținuți ai conștiinței. Membrii acestei organizații în peste o sută de țări petrec o campanie activă, scopul căreia este eliberarea imediată și necondiționată a cetățenilor aflați în detenție din motiv că au refuzat încorporarea în serviciul militar din convingeri ale conștiinței. Amnesty Intrenational îi consideră drept deținuți ai conștiinței și pe cei, care sunt reținuți, privați de libertate, ca rezultat al refuzului de a îndeplini serviciul civil ( de alternativă), caracterul căreia nu a fost pe deplin civil sau durata acestui serviciu poate fi considerată ca discriminatorie, de pedeapsă ( de două ori mai lungă decît a serviciului militar).

În multe țări numărul persoanelor, care pledează pentru dreptul de a refuza executarea serviciului militar și îndeplinirea serviciului civil ( de alternativă) din convingeri ale conștiinței nu este mare. Dar necătînd la aceasta problema dată nu poate fi neglijată. Protecția dreptului la refuzul executării serviciului militar și îndeplinirea serviciului civil ( de alternativă) este una din principalele direcții ce țin de respectarea drepturilor omului.

Nu punem la îndoială dreptul Guvernelor de a încorpora cetățenii în serviciul militar. Dar, în conformitate cu dreptul internațional, este necesar ca toți cei, care sunt supuși încorporării în forțele armate să aibă dreptul la îndeplinirea serviciului civil ( de alternativă).

 Din  ” Serviciu civil în Republica Moldova „, Chișinău,2008