Cînd era tînăr, viitorul mare comandant de oşti şi om de stat roman Iulius Cezar, călătorind pe mare, a încăput în mîna piraţilor.
– Îi dăm drumul, i-a spus căpetenia bandei de tîlhari. Ne plăteşti 20 de talanţi şi ai scăpat.
Douăzeci de talanţi pe atunci era o sumă mare, nu glumă, puteai cumpăra cu ei cam 500 de kilograme de argint. Auzind suma, Cezar a izbucnit în rîs:
– Cereţi numai 20 de talanţi pentru unul ca mine? Păi, nu ştiţi pe cine aţi pus mîna! Cezar costă mult mai scump: vă dau 50 de talanţi!
Şi chiar atunci şi-a trimis slugile prin oraşele de pe ţărm să adune bani pentru răscumpărare. El, numai cu două slugi, a stat 40 de zile pe corabia tîlharilor de care se temeau toţi. Nu-i era frică de groaznicii piraţi, sporovăia şi glumea cu ei. Iar seara, cînd venea vremea să se culce, le trimitea cuvînt piraţilor să nu facă gălăgie.
Ca să treacă timpul mai uşor, Cezar scria poezii pe corabie. Şi cum alţi cititori nu avea, le citea piraţilor. El se înciuda grozav că piraţii nu se entuziazmau ascultîndu-l.
– Sunteţi nişte barbari inculţi, le spunea Cezar. Mai răbdaţi un pic, am să vă trimit la moarte pe toţi!
Tîlharii, adunaţi în jurul lui, rîdeau cu toată gura.
– Mare ghiduş mai e şi Cezar acesta, spuneau ei.
În sfîrşit, au sosit banii pentru răscumpărare şi piraţii s-au ţinut de cuvînr, l-au eliberat.
Cum a pus însă piciorul pe ţărm, Cezar a dat fuga în oraşul din apropiere, Milet. De acolo a luat două corăbii militare şi a pornit pe urma celor care l-au răpit.
Nu s-a lăsat pînă nu i-a prins şi i-a adus la ţărm cu toate comorile furate.
Cînd s-au văzut cu funia la gît, piraţii şi-au amintit cuvintele lui Cezar, rostite parcă în glumă, pe corabie.
Din „Carte de citire şi gîndire” de Spiridon Vangheli


